Politica de confidențialitate

Coaching

Toate datele transmise în cadrul proiectelor sau întâlnirilor sunt strict confidențiale și nu vor fi divulgate decât la cererea deținătorului informației și cu acordul său.

Codul deontologic al psihologului

Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică este elaborat în acord cu dispozițiile Declarației Universale a Drepturilor Omului, care a fost adoptată la 10 decembrie1948, prin Rezoluția 217 A în cadrul celei de a III-a sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite și cu prevederile Constituției României. Orice prevedere a acestuia se interpretează în spiritul și literă celor două acte fundamentale.

Profesia de psiholog cu drept de liberă practică este o profesie liberă și independența, a cărui stătut în România este reglementat prin Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 492 din 1 iulie 2004.

Psihologii sunt singurii furnizori de servicii psihologice în condițiile stabilite prin lege de către Parlamentul României. Serviciile psihologice sunt parte integrantă a serviciilor de sănătate, iar accesul cetățenilor la acestea este garantat prin Constituția României și conveniile internaționale în care România este parte semnatară. Evaluarea psihologică este benefică oamenilor, pentru asigurarea sănătății umane, fiind necesară și utilă în cunoașterea, aprecierea și asigurarea sănătății omului, pentru stabilirea limitelor și condițiilor intervenției psihologice.

Prezentul Cod deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică reprezintă actul administrativ cu caracter normativ, unic și general, care reglementează normele generale de deontologie și de disciplină, aplicabile în exercitarea profesiei de psiholog. Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică se interpretează numai în corelație cu celelalte prevederi din actele cu caracter normativ adoptate de către forurile de conducere ale Colegiului Psihologilor din România.

Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practicaa fost elaborat cu respectarea prevederilor din documentul „Valorile comune profesiilor liberale în Uniunea Europeană”, aprobat de către Consiliul European al Profesiilor Liberale-CEPLIS. De asemenea, Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică este în acord cu principiile etice minime elaborate de către EFPA-Federația Europeană a Asociațiilor Psihologilor, cu privire la respectul pentru drepturile și demnitatea persoanei, competență, responsabilitatea și integritatea profesională.

Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică este în acord cu prevederile Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, precum și cu prevederile Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne.

Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică cuprinde valorile și standardele profesionale raportate la exigențele morale ale profesiei de psiholog-principii deontologice, exprimate prin reguli de conduită profesională cu caracter obligatoriu sau cu valoare de recomandare. Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică cuprinde, de asemenea, reglementarea principalelor abateri disciplinare în profesia de psiholog.

Imposibilitatea de a demonstra culpă profesională a psihologului, atrage inadmisibilitatea sancționării disciplinare a acestuia.

Capitolul I

Explicația unor termeni

Art. 1.- În înțelesul prezentului act, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) lege-Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și func ionarea Colegiului Psihologilor din România;
b) norme-Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 788/2005;
c) psiholog-psiholog cu drept de liberă practică, atestat în condițiile legii;
d) confraternitate-ansamblul relațiilor stabilite între membrii Colegiului Psihologilor din România, precum și între aceștia și psihologii recunoscuți din statele membre ale Uniunii Europene, termen consacrat în legislația specifică din statele membre ale Uniunii Europene;
e) Colegiul-organizația profesională Colegiul Psihologilor din România, având calitatea de autoritate română competență pentru profesia de psiholog;
f) codul deontologic-Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;
g) metodele și tehnicile de evaluare și asistentă psihologică-instrumente profesionale specifice psihologului, utilizate pentru desfășurarea activităților psihologice prevăzute la art. 5 din lege;
h) abatere disciplinară-faptă, în legătură cu activitatea profesională, constând într-o acțiune sau o inacțiune, săvârșită cu intenție de către psiholog, prin care acesta a încălcat normele deontologice și de disciplină, că diferență între valoarea limită-admisă și comportamentul profesional constatat, individualizata potrivit dispozițiilor Capitolului VII, din prezentul Cod deontologic;
i) beneficiar-persoană evaluată psihologic, beneficiar direct;
j) beneficiar contractual-persoană fizică sau juridică care contractează serviciile psihologice;
k) secretul profesional-atitudine profesională obligatorie a psihologului care constă în nedivulgarea datelor și informațiilor referitoare la modul de gestionare a metodelor și tehnicilor de evaluare și asistentă psihologică utilizate într-un caz concret, precum și la modalitatea profesională de obținere a concluziilor psihologice;
l) confidențialitatea-atitudine profesională obligatorie a psihologului care constă în nedivulgarea datelor și informațiilor despre care a luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor profesionale, în condițiile legii. Psihologul nu poate depune mărturie cu privire la faptele și împrejurările de care a luat cunoștință în exercițiul profesiei, fără încuviințarea persoanei sau a entității față de care este obligat să păstreze confidențialitatea, în condițiile legii;
m) excepții privind secretul profesional și confidențialitatea-transmiterea către terți a informațiilor care nu conțin niciun nume concret, niciun detaliu, ci permit doar o descriere în termeni generali ai unui act profesional nu fac parte din secretul profesional sau din confidențialitatea actului profesional. Fac excepție de la obligația păstrării secretului profesional sau a confidențialității cazurile în care dezvăluirea datelor și informațiilor este solicitată de către instanță de judecată, de o comisie parlamentară de anchetă sau de către Comisia de deontologie și disciplină a Colegiului; în cazul informării reprezentanților legali sau a autorității tutelare pentru copiii minori, în interesul superior al acestora, sau când, prin lege se prevede în mod expres în lege obligația profesionistului de a dezvălui secretul profesional sau datele și informațiile confidențiale;
n) situație de urgență-orice situație care în raport cu condițiile psihologice prezente necesită o rezolvare imediată, care nu admite amânare și necesită o intervenție specializată grabnică.
Capitolul ÎI

Misiunea psihologului. Scopul și rolul profesiei de psiholog

Art. 2.-(1) Psihologul studiază comportamentul uman, procesele mentale și investigheaza probleme psihologice din domeniul sănătății, educației, justiției, organizațiilor, muncii, ordinii publice și siguranței naționale, precum și din celelalte domenii de activitate, stabilind un psihodiagnostic și/sau recomandând căi psihologice de soluționare a problemelor diagnosticate.

(2) Psihologul concepe și efectuează experimente și observații, pentru a analiză caracteristicile psihologice ale oamenilor și animalelor și pentru a implementa strategii de intervenție.

(3) Psihologul analizează influențele eredității, mediului, educației, sau a altor factori, asupra psihicului indivizilor.

(4) Psihologul desfășoară activități de psihodiagnostic, consiliere psihologică, psihoterapie și activități de dezvoltare personală, pentru prevenirea tulburărilor emoționale și de personalitate, precum și a fenomenelor de inadaptare la mediul social și profesional, în vederea optimizării existenței umane.

(5) Psihologul elaborează și aplică metode și tehnici de evaluare și asistentă psihologică pentru măsurarea inteligenței, abilităților, aptitudinilor și a altor caracteristici psihoumane, interpretează datele obținute, stabilește psihodiagnosticul, prognoză și înaintează recomandările pe care le consideră necesare, după caz.

(6) Psihologul realizează evaluări și intervenții specifice și în domeniile: psihodiagnoză și tratamentul bolilor/deficiențelor mentale, selecția, consilierea și orientarea ocupaționala și profesională, educația și formarea profesională continuă a adulților, educația, consilierea școlară și dezvoltarea socială a copiilor și adolescenților, psihopedagogia specială, psihologia organizațiilor militare, delincventă juvenilă, evaluarea psihologică judiciară și/sau expertiză psihologică.

Art. 3.- Intervențiile psihologice de consiliere și psihoterapie au caracterul unor obligații de mijloace, iar nu de rezultat, psihologii fiind obligați să întreprindă toate demersurile în vederea soluționării problemelor psihologice constatate, raportate la timpul alocat ședințelor psihologice, însă nu pot și nu trebuie să garanteze soluționarea acestora.

Capitolul III

Natură și obiectivele codului deontologic

Art. 4.- (1) Codul deontologic este menit să garanteze, prin acceptarea liber-consimțită, bună îndeplinire de către psiholog a misiunii sale, recunoscută că fiind indispensabilă pentru bună funcționare a relațiilor profesionale dintre psihologi și beneficiarii serviciilor psihologice, dar și a altor relații sociale.

(2) Nerespectarea prevederilor obligatorii de către psihologi atrage răspunderea disciplinară a acestora și în ultima instanță, aplicarea unei sancțiuni disciplinare, după caz.

(3) Prezentul cod deontologic nu poate constitui cadru normativ pentru tragerea la răspundere penală, civilă sau administrativă a psihologilor, însă reprezintă singurul act cu caracter normativ pe bază căruia poate fi apreciată răspunderea disciplinară a psihologului.

(4) Prezentul cod deontologic poate fi utilizat atât de către psihologi, cât și de către beneficiarii serviciilor psihologice, în vederea apărării drepturilor și intereselor acestora.

(5) Psihologii au dreptul că în cadrul formelor lor de asociere să adopte și alte coduri deontologice specifice, cu caracter intern în cadrul asociațiilor, prin care însă nu se poate deroga de la prevederile prezentului act, acestea neputând fi utilizate în apărarea drepturilor și intereselor lor, în procedura răspunderii disciplinare.

Capitolul IV

Aplicarea codului deontologic

Art. 5.- (1) Prezentul cod deontologic se aplică pe teritoriul României pentru toate serviciile psihologice furnizate, indiferent de cetățenia psihologului.

(2) Prezentul cod deontologic este aplicabil inclusiv pe navele și aeronavele sub pavilion românesc, precum și psihologilor români care activează în misiunile diplomatice, comerciale și militare ale României din afară teritoriului național, după caz.

(3) Prezentul cod deontologic se aplică atât în domeniul public, cât și în domeniul privat, având prioritate în aprecierea răspunderii disciplinare a psihologilor.

(4) Stabilirea răspunderii administrative a psihologului salariat/numit în funcție este precedată întotdeauna de stabilirea răspunderii disciplinare, realizate pe bază codului deontologic de către Comisia de deontologie și disciplină, la propunerea comisiilor aplicative, precum și de către celelalte foruri de conducere ale Colegiului, după caz.

Capitolul V

Principiile fundamentale în exercitarea profesiei de psiholog

Art. 6.- (1) Principiile fundamentale în exercitarea profesiei de psiholog, denumite și principii deontologice au caracter etic profesional, acestea reprezentând prevederi obligatorii sau recomandări pentru comportamentul și atitudinea psihologilor în exercitarea actului profesional.

(2) Aprecierea în contextul activității profesionale și sociale publice a faptelor psihologilor, se realizează potrivit dispozițiilor prezentului cod deontologic, legii și normelor, precum și altor acte cu caracter normativ aprobate de către forurile de conducere ale Colegiului.

Secțiunea I

Principiul competenței, specializării și integrității profesionale

Art. 7.- (1) Profesia de psiholog se exercită în bază atestatului de liberă practică, potrivit treptelor de specializare și specialităților profesionale, atestate de către Colegiu, raportate la competențele profesionale reglementate.

(2) Profesia de psiholog se exercită prin una dintre formele de exercitare ale profesiei de psiholog, înregistrate în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România, Partea a ÎI-a, în România neputând există mai multe standarde de calitate în serviciile psihologice. Standardele de calitate în serviciile psihologice se stabilesc de către Colegiu, în condițiile legii.

(3) Psihologii acționează profesional și reprezintă corpul profesional al psihologilor cu respect, demnitate și onestitate.

(4) Între psihologi și beneficiarii serviciilor psihologice relațiile sunt bazate pe onestitate, probitate și spirit de dreptate, astfel încrederea nu este pusă sub semnul îndoielii.

(5) Psihologii nu pot utiliza metodele și tehnicile de evaluare și asistentă psihologică că instrument de represiune politică și socială. De asemenea, este interzisă utilizarea oamenilor în calitate de subiecți de experimentare, fără acordul prealabil scris al acestora.

Secțiunea a ÎI-a

Principiul responsabilității științifice și profesionale

Art. 8.- (1) Psihologii au obligația să se asigure că metodele și tehnicile de evaluare și asistentă psihologică pe care le utilizează sunt adecvate obiectivelor serviciilor psihologice ce urmează să le presteze către beneficiari.

(2) Psihologii au obligația să utilizeze metodele și tehnicile de evaluare și asistentă psihologică potrivit instrucțiunilor de utilizate puse la dispoziție de către producător sau distribuitor, cu avizul Colegiului, astfel încât să nu pună în pericol viață, precum și integritatea fizică și psihică a beneficiarilor.

(3) Psihologii au obligația să se asigure că metodele și tehnicile de evaluare și asistentă psihologică standardizate care urmează să fie utilizate în activitatea profesională sunt avizate de către Comitetul Director al Colegiului.

(4) Psihologii care utilizează în activitatea profesională metode și tehnici de evaluare și asistentă psihologică nestandardizate, sunt obligați să informeze și să obțină consimțământul prealabil al beneficiarului direct.

(5) Metodele și tehnicile de evaluare psihologică nestandardizate și nevalidate nu pot fi utilizate pentru psihodiagnoză care conține clasificări și ierarhizări de orice formă sau care pot aduce atingere imaginii persoanei.

(6) Pentru specialitățile în care standardul de calitate prevede obligația utilizării metodelor și tehnicilor standardizate, psihologii pot activitatea o , scopul validării acesteia.

Secțiunea a III-a

Principiul independenței, nediscriminării și imparțialității profesionale

Art. 9.- (1) Complexitatea îndatoririlor care îi revin psihologului impune din partea acestuia o independența deplină, liberă de orice presiune, îndeosebi de cea derivată din propriile sale interese sau datorată influențelor externe. Această independența este, de asemenea necesară atât pentru încrederea în actul psihologic, cât și pentru încrederea în oportunitatea și necesitatea serviciilor psihologice în genere. Prin urmare, psihologul trebuie să evite orice prejudiciere a independenței sale și să vegheze pentru a nu neglija etică/deontologia să profesională din dorință de a creă o situație comodă unor beneficiari ai serviciilor sale sau chiar terților.

(2) Independența profesională este necesară atât în activitatea psihologilor, cât și a beneficiarului serviciilor sale, iar evaluarea sau intervenția psihologică efectuată de către psiholog beneficiarului serviciilor sale nu este valabilă atunci când ea este realizată din interes personal ori sub efectul unei presiuni externe.

(3) Activitățile psihologice pot fi realizate și în echipe profesionale, în care activitatea și decizia profesională este unică și colectivă. În această situație, psihologii vor formulă un psihodiagnostic general comun. În cazul în care nu se poate formulă o concluzie unitară se va solicita o altă opinie de specialitate.

Secțiunea a IV-a

Principiul asigurării demnității și respectului pentru ființe

Art. 10.- (1) Psihologul acționează întotdeauna pentru oameni și în interesul acestora, valoarea socio-economică a activității de psiholog fiind recunoscută prin lege. Psihologul este obligat să manifeste preocupare, empatie, respect și înțelegere față de beneficiari și față de problemele acestora, acționând întotdeauna fără manifestări de autoritate și fără să exploateze situația beneficiarului serviciilor psihologice.

(2) Psihologul prestează serviciile psihologice nediscriminatoriu, indiferent de situația socio-economică, politică, religioasă, rasială, etnică, sexuală, culturală, de vârstă, sau de altă beneficiarului/persoanei care prestarea serviciilor psihologice.

(3) Psihologul același timp valori umanitare, determinate de profesiei , astfel încât acesta trebuie vedere, întotdeauna, asigurarea respectului demnității umane, acționând pentru ameliorarea afecțiunilor de ordin psihologic, precum pentru evitarea eliminarea efectelor unor evenimente tragice din oamenilor.

(4) Psihologul are vedere întotdeauna interesul superior copilului minor, serviciile psihologice serviciilor de sănătate, acestea fiind benefice copilului minor procesul de dezvoltare .

(5) membru societății, psihologul acționează întotdeauna pentru soluționarea problemelor sociale, intervenind posibilităților , precum condițiilor care acestea se , vederea soluționării ameliorării lor.

Secțiunea a V-a

Principiul primordialității interesului ființei umane

Art. 11.- În toate deciziile profesionale cu caracter psihologic, psihologul trebuie să se asigure că interesul și binele ființei umane prevalează interesului societății ori al științei.

Secțiunea a VI-a

Principiul liberei concurente profesionale

Art. 12.- (1) Psihologul este un profesionist persoană fizică și nu un comerciant, acesta nu realizează acte de comerț, ci acte profesionale, specifice profesioniștilor liberali, astfel încât psihologul trebuie să acționeze liber într-o piață concurențiala bazată numai pe competență profesională și nu în funcție de situația economică.

(2) Psihologul este autorizat să informeze beneficiarii despre serviciile psihologice pe care le oferă, cu condiția că informația să fie fidelă, veridică și cu respectarea secretului profesional.

(3) Publicitatea personală efectuată de către un psiholog, indiferent de mijlocul media utilizat: presă, radioul, televiziunea, comunicarea comercială electronică sau altele, este autorizata în măsură în care ea prezintă titlul profesional al psihologului, treaptă să de specializare, specialitățile profesionale în care este atestat, formă de exercitare a profesiei, precum și portofoliul de clientelă, fără a da relații despre cazurile soluționate, opiniile beneficiarilor, rezultatele înregistrate, prețuri/onorarii sau calitatea serviciilor prestate. Ofertă individuală de servicii psihologice către beneficiar poate cuprinde descrierea serviciilor, prețul și portofoliul de clientelă.

(4) Psihologul realizează intervenții psihologice unice, astfel încât acesta nu poate aprecia valoarea sau oportunitatea intervențiilor psihologice ale altor psihologi sau comparativ cu alți psihologi, nu poate formulă puncte de vedere cu privire la actele profesionale ale altui psiholog, realizată sub titlul profesional de psiholog și nu poate interveni în niciun fel în relația stabilită de către un alt psiholog cu clientul acestuia, cu excepția activității de supervizare profesională.

(5) În cazul în care opinia psihologului privește un act de autoritate sau un act eliberat de către o instituție/persoană juridică această este admisă.

(6) Activitatea psihologului are în vedere valoarea socială a acestei profesii pentru societate, acesta neputând urmări că scop al activității sale profesionale numai obținerea de foloase materiale.

Secțiunea a VII-a

Principiul evitării conflictului de interese

Art. 13.- (1) Psihologul trebuie să evite situația în care ar putea să planeze suspiciuni în legătură cu interesul sau față de un beneficiar. Psihologul trebuie să acționeze întotdeauna dintr-o singură poziție profesională, acesta nu trebuie să se prezinte că apropiat, rudă, sfătuitor și nici că reprezentantul sau apărătorul unuia dintre beneficiarii serviciilor psihologice.

(2) Psihologul trebuie să se abțină să colaboreze cu un beneficiar, atunci când se ivește un conflict de interese, când secretul profesional riscă să fie violat sau când independența să riscă să fie știrbită.

Secțiunea a VIII-a

Principiul confidențialității și păstrării secretului profesional

Art. 14.- (1) Prin însăși natură misiunii sale, psihologul este depozitarul secretelor beneficiarului serviciilor psihologice și destinatarul informațiilor sale de natură confidențiala. Fără o garanție a confidențialității, încrederea în profesia de psiholog și în activitatea psihologului nu pot există.

(2) Obligația psihologului cu privire la secretul profesional servește atât beneficiarului serviciilor psihologice cât și psihologului, fiind în acord cu Constituția României.

(3) Obligația psihologului cu privire la confidențialitatea și secretul profesional nu este limitată în timp. Confidențialitatea și secretul profesional sunt recunoscute că fiind deopotrivă, drepturi și îndatoriri fundamentale ale psihologului.

(4) Psihologul stabilește prin contractele încheiate și prin regulamentele interne ale formei de exercitare ale profesiei, obligația angajaților săi și a oricărei persoane care colaborează cu acesta în activitatea să profesională, să respecte confidențialitatea și secretul profesional.

(5) Psihologul nu poate fi obligat de către angajator sau de către o altă persoană neautorizata să comunice datele confidențiale sau secretul profesional, cu excepția prevederilor exprese ale legii, la solicitarea instanței de judecată.

Secțiunea a IX-a

Principiul informării și obținerii consimțământului prealabil

Art. 15.- (1) Serviciile psihologice furnizate de către psihologi sunt necesare și utile oricărei persoane, în funcție de nevoile fiecăreia, acestea însă se realizează în anumite condiții, cu o anumită metodologie specifică, prezentând uneori în funcție de beneficiar anumite particularități și riscuri, despre care psihologul are obligația de a informă beneficiarul.

(2) Accesul la serviciile psihologice este liber, însă condițiile, scopul, durată, procedurile și metodele utilizate, riscurile, beneficiile, limitele confidențialității actului psihologic, precum și dreptul beneficiarului de a întrerupe sau de a se retrage oricând din ședința psihologică, trebuie să fie cunoscute de către acesta înainte de prestarea serviciilor.

(3) Nicio evaluare/intervenție psihologică nu se poate efectuă decât după ce beneficiarul direct și-a dat în scris consimțământul prealabil, liber și în cunoștință de cauza. În aceleași condiții, consimțământul se poate retrage în orice moment al evaluării/intervenției psihologice de către beneficiar.

(4) Dispozițiile privind retragerea consimțământului sunt valabile și în ceea ce privește consimțământul exprimat, în condițiile legii, de către altă persoană sau instituție, decât beneficiarul direct al evaluării/intervenției psihologice.

(5) Atunci când, din cauza unei situații de urgență, nu se poate obține consimțământul prealabil scris al beneficiarului, se va putea proceda imediat la orice evaluare/intervenție psihologică indispensabilă din punct de vedere psihologic și al stării de sănătate, în interesul beneficiarului. În situații de urgență nu mai este necesar consimțământul prealabil al reprezentanților legali pentru beneficiarul incapabil.

(6) Atunci când, potrivit legii, din cauza unei boli psihice sau unei alte cauze, beneficiarul direct nu are capacitatea de a consimți la o evaluare/intervenție psihologică, această nu se poate efectuă fără acordul reprezentantului sau legal ori fără autorizarea unei autorități sau a unei persoane desemnate prin lege, ori a unei instanțe de judecată.

Art. 16.- (1) În cazul în care beneficiarul direct al serviciilor psihologice este un copilminor sau o altă persoană aflată sub tutelă, psihologul este obligat să obțină acordul și consimțământul pentru evaluarea sau asistentă psihologică, de la cel puțin unul dintre reprezentanții legali ai acestora.

(2) Evaluarea psihologică a copilului minor nu poate fi împiedicată în niciun fel de către reprezentanții legali ai acestuia, dacă această este necesară pentru evaluarea stării de sănătate a copilului, în interesul superior al acestuia. Intervenția psihologică ce are efect asupra psihicului minorului (psihoterapie, consiliere psihologică, intervenție logopedica, etc.) poate fi realizată în cazul în care copilul minor sau reprezentanții legali ai acestuia sunt de acord.

(3) În cazul situațiilor de urgență, pentru a realiză o evaluare sau o intervenție psihologică, reclamată de starea psihică a beneficiarului direct, precum și de alte condiții critice de mediu, psihologul poate aprecia oportunitatea obținerii acordului precum și a consimțământului prealabil al reprezentanților legali, în acest caz operând forță majoră.

(4) Rezultatele evaluării sau intervenției psihologice realizate de către psiholog în condițiile alin. (3) nu pot fi emise sub formă unor rapoarte de evaluare/expertiză psihologică în cauze civile sau de familie, pentru a fi utilizate de către reprezentanții legali, în vederea obținerii unor drepturi personale, evaluările/intervențiile psihologice fiind realizate numai în vederea evaluării/ameliorării stării psihice beneficiarului direct înaintării unor recomandări de specialitate.

(5) avizele rapoartele elaborate pe evaluărilor psihologice ale copilului minor ale persoanelor aflate sub , realizate condițiile alin. (2) (3), psihologii obligați precizeze acestea /nu fi utilizate de către reprezentanții legali vederea obținerii unor drepturi personale, inclusiv pentru încredințarea minorului,

rezultatele/recomandările elaborate de către psiholog neavând valoare de expertiză, fiind realizate în condiții care reclamau urgență evaluare sau intervenție psihologică.

(6) Evaluările/intervențiile psihologice realizate la cererea/cu aprobarea expresă a instanțelor de judecată, au caracter obligatoriu, psihologul fiind absolvit de orice responsabilitate cu privire la nerespectarea condițiilor de obținere a acordului din partea beneficiarului direct sau a reprezentanților legali ai copilului minor. Evaluările psihologice realizate în aceste condiții au caracterul unor expertize psihologice judiciare.

(7) Psihologul, în funcție de vârstă și gradul de maturitate al beneficiarului minor, în situații de urgență și numai strict în interesul superior al copilului minor, luând în considerare solicitarea acestuia, poate realiză evaluarea psihologică fără acordul reprezentanților săi legali, cu condiția anunțării de îndată a acestora sau a autorității tutelare.

(8) În cazul în care evaluarea psihologică a copilului minor a fost realizată numai în prezența unui singur părinte, psihologul este obligat să mentioneze în raportul eliberat, imposiblitatea evaluării psihologice a relației acestuia cu celălalt părinte.

Secțiunea a X-a

Principiul formării profesionale continue

Art. 17.- (1) Psihologii, că și profesioniști liberali, au o responsabilitate univoca de a-și menține nivelul de competență în domeniul lor de activitate și de a participă la formarea și dezvoltarea profesională continuă pe parcursul întregii lor activități profesionale.

(2) Beneficiarii, care solicita serviciile profesionale, sunt îndreptățiți să beneficieze de servicii profesionale realizate de către psihologi care să dețină în mod actualizat cunoștințele și informațiile din domeniul lor de activitate. Actualizarea cunoștințelor profesionale se poate realiză potrivit modalităților de formare profesională continuă reglementate.

(3) Psihologul se informează cu privire la noile descoperiri științifice în domeniul psihologiei și transmite, în grupurile profesionale, informațiile dobândite în activitatea sa.

Secțiunea a XI-a

Principiul confraternitatii și colegialității

Art. 18.- (1) Confraternitatea impune că relațiile dintre psihologi să fie bazate pe încredere, spre interesul beneficiarului serviciilor psihologice, cât și pe bază criteriului evitării oricărui comportament susceptibil să impieteze bunei reputații a profesiei de psiholog.

(2) Confraternitatea nu trebuie să pună niciodată în opoziție interesele psihologilor cu interesele beneficiarului serviciilor psihologice.

(3) Psihologul recunoaște drept confrate pe orice psiholog dintr-un alt stat-membru al Uniunii Europene și manifestă față de acesta un comportament colegial și loial, în condiții de reciprocitate.

Secțiunea a XII-a

Principiul nemedierii relației psiholog-beneficiar/pacient

Art.19.-(1) Orice decizie profesională a psihologului se bazează pe examinarea personală și nemediată a beneficiarului direct, de către psihologul examinator.

(2) Raportul contractual dintre psiholog și beneficiarul serviciilor psihologice se încheie în mod direct, fără intermediari.

(3) Onorariul aferent desfășurării activității psihologice este negociat, în mod direct, de către psiholog, că titular al formei de exercitare a profesiei, cu beneficiarul serviciilor psihologice.

(4) Salariul aferent desfășurării activității psihologice este negociat, de către psiholog, în mod direct cu angajator/beneficiarul contractual.

Secțiunea a XIII-a

Principiul obligației de mijloace în activitatea psihologică

Art. 20- Psihologul își dedică întreagă competență, știință și pricepere pentru interesul beneficiarului/pacientului sau și va depune toată diligență de care este capabil pentru a se asigură că decizia luată este corectă, iar pacientul beneficiază de maximum de garanții în raport de condițiile concrete, astfel încât starea să de sănătate să nu aibă de suferit.

Secțiunea a XIV-a

Principiul dreptului beneficiarului la o a două opinie în specialitate

Art. 21. -(1) În toate situațiile, psihologul va respectă dreptul beneficiarului direct de a obține o a două opinie de specialitate.

(2) În cazul în care beneficiarul dorește să efectueze o altă examinare psihologică, psihologul examinator inițial poate să efectueze reexaminarea, după cel puțin 72 de ore de la efectuarea examinării psihologice inițiale.

(3) În cazul în care beneficiarul este nemulțumit de concluziile examinării psihologice inițiale și dorește o a două opinie de specialitate, această va putea fi realizată de către un alt psiholog, după cel puțin 72 de ore de la examinarea psihologică inițială.

(4) În cazul constatării riscului de adicție, prezent în cazul beneficiarului, psihologul care efectuează reexaminarea sau psihologul căruia i s-a solicitat cea de a două opinie de specialitate, solicita beneficiarului direct să prezinte dovadă realizării unui consult medical de specialitate, iar în cazul în care se confirmă adicția să prezinte dovadă că se află în îngrijire de specialitate.

Secțiunea a XV-a

Principiul obligației de finalizare a activității psihologice

Art. 22.- (1) Psihologul se va asigură că beneficiarul direct a fost informat cu privire la natură și limitele relației psiholog-beneficiar/pacient, că are o așteptare corectă cu privire la rezultatele actului psihologic și la serviciile psihologice pe care acesta urmează să le primească.

(2) Odată încheiat contractul de prestări-servicii psihologice, psihologul este obligat să ducă la îndeplinire toate sarcinile asumate, așa cum rezultă din conținutul contractului încheiat.

(3) Refuzul evaluării/intervenției psihologice poate avea loc, strict în condițiile legii sau dacă, prin solicitarea formulată, persoană în cauza îi cere psihologului acte de natură a-i știrbi independența profesională, a-i afecta imaginea sau valorile morale sau dacă apreciază că solicitarea nu este conformă cu principiile fundamentale ale exercitării profesiei de psiholog.

(4) În toate cazurile, psihologul îi va explică beneficiarului motivele care au stat la bază refuzului sau, se va asigură că prin refuzul furnizării serviciilor psihologice, viață sau sănătatea persoanei în cauza nu sunt puse în pericol și, în măsură în care refuzul este bazat pe încălcarea convingerilor sale morale, va îndruma persoană în cauza spre un alt psiholog sau o altă formă de exercitare a profesiei.

Capitolul VI

Răspunderea disciplinară

Art.23.-(1) Răspunderea disciplinară a psihologului reprezintă un ansamblu de norme reglementate prin lege și prin actele cu caracter normativ adoptate în vederea punerii în aplicare, detalierii și executării dispozițiilor legale, în vederea stabilirii procedurilor administrative și profesionale pentru identificarea întinderii responsabilității profesionale, precum și a eventualelor abateri și sancțiuni aplicabile psihologilor.

(2) Răspunderea disciplinară reprezintă o etapă preliminară răspunderii penale, civile, contravenționale, administrative, materiale sau de altă natură, care sunt aplicabile psihologului pentru o faptă de natură profesională, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

(3) Abaterile disciplinare constatate potrivit anexei la prezentul cod deontologic și sancțiunile disciplinare aplicate de organele prevăzute în lege sunt opozabile psihologilor, beneficiarilor, angajatorilor, precum și instituțiilor publice și private cu care psihologii interacționează profesional, în condițiile legii.

(4) Procedurile actele specifice răspunderii disciplinare psihologilor au caracter profesional, acestea neputând fi înlocuite asimilate cu actele demersurile judiciare.

(5) Stabilirea culpei profesionale abaterilor profesionale ale psihologilor se realizează numai cadrul procedurilor răspunderii disciplinare, condițiile legii ale prezentului cod deontologic.

Capitolul VII

Dispoziții finale

Art. 24.- (1) Consiliul, Comitetul director, Comisia de deontologie și disciplină și celelalte comisii de specialitate ale Colegiului pun în aplicare și interpretează prevederile prezentului Cod deontologic.

(2) Comisia de deontologie și disciplină analizează și apreciază gravitatea abaterilor disciplinare, în raport cu condițiile în care acestea s-au manifestat, pe bază actelor și informațiile obținute în cadrul procedurii răspunderii disciplinare, la propunerea comisiilor aplicative competențe.

(3) Interpretarea juridică oficială a prevederilor prezentului Cod deontologic, necesară în executarea procedurilor de răspundere disciplinară, se realizează de către Departamentul juridic și de comunicare al Colegiului.

(4) Hotărârile Consiliului, Comitetului director, Comisiei de deontologie și disciplină și propunerile comisiilor aplicative ale Colegiului, emise în aplicarea prezentului Cod deontologic nu au caracter judiciar și sunt de strictă interpretare profesională.

(5) Plângerile și reclamațiile privind încălcarea prevederilor prezentului Cod deontologic se înregistrează în registrul general de evidența al Colegiului, fiind direcționate spre soluționare potrivit procedurii răspunderii disciplinare și/sau medierii/concilierii de către reprezentantul legal al Colegiului.

(6) Principiile deontologice și abaterile disciplinare se detaliază potrivit dispozițiilor ghidurilor de bune practici aprobate de către Comitetul Director, fără să contravină acestora, la propunerea comisiilor aplicative.

Art. 25.- (1) De la data intrării în vigoare a prezentului Cod deontologic, toate cazurile sesizate, aflate în procedura răspunderii disciplinare, se analizează și se soluționează potrivit prevederilor acestuia.

(2) Prezentul Cod deontologic se aplică tuturor cazurilor sesizate începând cu data intrării în vigoare a acestuia, indiferent de data faptei sesizate.

(3) Abaterile disciplinare ce pot fi constatate în procedura răspunderii disciplinare sunt prevăzute în anexa la prezentul cod deontologic, care este parte integrată a acestuia.

ANEXA

la Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică

ABATERI DISCIPLINARE

Secțiunea I

Abateri privind competență, specializarea și integritatea profesională

Art. 1.-(1) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care prestează servicii psihologice într-o altă specialitate decât cea în care este atestat.

(2) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care prestează servicii psihologice corespunzătoare unei trepte de competență/specializare superioară celei în care a fost atestat.

(3) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care prestează servicii psihologice prin alte forme de exercitare ale profesiei decât cele prevăzute în mod limitativ prin art. 13-15 din lege (cabinete individuale, cabinete asociate, societăți civile profesionale sau structuri de psihologie), cu excepția studiilor și cercetărilor științifice.

(4) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care întocmește și/sau prezintă acte și materiale în vederea inducerii în eroare a beneficiarilor serviciilor psihologice cu privire la competențele sale profesionale.

(5) În cazul în care a fost demarată procedura răspunderii penale, procedura răspunderii disciplinare se suspendă până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile sau până la scoaterea de sub urmărirea penală a psihologului în cauza.

Art. 2.-(1) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care nu utilizează în activitatea profesională metodele și tehnicile de evaluare și asistentă psihologică adecvate specialității intervenției psihologice pe care o realizează.

(2) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care facilitează beneciarului serviciilor psihologice obținerea unui aviz/raport psihologic favorabil prin nerealizarea unei evaluări corespunzătoare sau prin modificarea și ajustarea rezultatelor evaluării psihologice. În cazul în care a fost demarată procedura răspunderii penale, procedura răspunderii disciplinare se suspendă până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile sau până la scoaterea de sub urmărire penală a psihologului în cauza.

(3) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care se prezintă sub titlul profesional de psiholog sau acceptă să fie prezentat sub acest titlu profesional și utilizează metodele și tehnicile de evaluare psihologică, participând la un spectacol mediatic sau la activități de divertisment, prin care se aduce atingere secretului profesional sau integrității profesionale a altor psihologi sau a altor persoane.

(4) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care se prezintă sub titlul profesional de psiholog sau acceptă să fie prezentat sub acest titlu profesional și manifestă un comportament inadecvat, adresând direct jigniri sau aducând injurii la adresă altor persoane.

(5) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care în vederea obținerii unor foloase materiale, direct sau indirect, ori pentru obținerea unor favoruri de orice natură, pentru acesta sau pentru o altă persoană, facilitează beneficiarilor serviciilor psihologice obținerea unui aviz psihologic, a unui raport psihologic sau a unei opinii profesionale favorabile, contrar rezultatelor reale obținute. În cazul în care a fost demarată procedura răspunderii penale, procedura răspunderii disciplinare se suspendă până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile sau până la scoaterea de sub urmărire penală a psihologului în cauza.

(6) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care condiționează intervenția psihologică sau rezultatele probabile ale intervenției psihologice de obținere a unor favoruri pentru acesta sau pentru o altă persoană.

Secțiunea a ÎI-a

Abateri privind responsabilitatea științifică și profesională

Art. 3.- (1) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care utilizează în activitatea profesională metode și tehnici de evaluare și asistentă psihologică standardizate licențiate pentru care nu deține dreptul de utilizare de la producătorul sau distribuitorul autorizat și avizat profesional de către Colegiu.

(2) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care utilizează în activitatea profesională, în vederea stabilirii psihodiagnosticului, metode și tehnici de evaluare și asistentă psihologică standardizate licențiate, care nu au primit avizul Colegiului.

(3) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care își fundamentează psihodiagnosticul în activitatea profesională pe rezultatele obținute în urmă aplicării metodelor și tehnicilor de evaluare și asistentă psihologică în care concluziile sunt generate/analizate de către o altă persoană/entitate decât psihologul examinator.

(4) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care utilizează doar o metodă de evaluare și asistentă psihologică, indiferent dacă această este standardizată, în vederea stabilirii psihodiagnosticului.

(5) Constituie abatere disciplinară utilizarea de către psiholog doar a unei metode proprii de evaluare și asistentă psihologică în vederea stabilirii unui psihodiagnostic, înainte că această să fie validată și etalonata. Nu constituie abatere disciplinară construirea, validarea, etalonarea și utilizarea de către psiholog a uneia sau mai multor metode tehnici proprii de evaluare .

Art. 4.- (1) Constituie abatere neparafarea nesecurizarea prin timbrare de către psihologul examinator avizului/raportului psihologic elaborat pe unei evaluări psihologice realizate de către acesta. Avizele rapoartele psihologice emise de către psihologul salariat/numit funcție, care pentru uzul intern angajatorului psihologului, nu se timbrează.

(2) Constituie abatere neprecizarea cuprinsul unui raport psihologic metodelor tehnicilor de evaluare utilizate de către psiholog fundamentarea concluziilor profesionale.

(3) Constituie abatere prevederea cadrul unui aviz/raport psihologic unor aprecieri jignitoare directe ale psihologului cu privire la au cu privire la alte persoane, despre care se face referire cadrul evaluării psihologice.

(4) Raportul psihologic se redactează într-un limbaj simplu, literar, accesibil neprofesioniștilor, fără reproduceri ale dialogului dintre psiholog psihologic. Concluziile raportului/avizului psihologic se redactează într-un limbaj accesibil neprofesioniștilor, fără aprecieri bombastice, fără precizarea/sugerarea soluțiilor judiciare, într-un mod sintetic, raportate numai la obiectivele evaluării la rezultatele psihologice obținute.

Secțiunea –

Abateri privind , nediscriminarea

Art. 5.- (1) Constituie abatere psihologului care acționează condiționează actul profesional de decizia unei alte persoane, care nu deține titlul profesional de psiholog. De asemenea, constituie abatere psihologului care condiționează actul profesional propriu de decizia unui .

(2) Constituie abatere psihologului care interzice , mod direct, prestarea serviciilor psihologice de către un alt psiholog.

(3) Constituie abatere orice psihologului care prevederile art. 4 alin. (1) din lege art. 7 din norme, privind .

Art. 6.- (1) Constituie abatere psihologului care prin avizul/raportul psihologic emis prevede un psihodiagnostic avantajos pentru utilizarea de către beneficiarul serviciilor psihologice angajatorului, ori unei alte persoane interesate, raport cu rezultatele reale ale evaluării psihologice.

(2) Constituie abatere psihologului care, plecând de la rezultate obiectivate prin metode tehnici de evaluare , emite aprecieri proprii, cu psihologic, cu starea de sănătate, precum cu privire la caracteristicile fizice psihice ale acesteia.

Secțiunea IV-

Abateri privind asigurarea demnității profesionale respectului pentru ființe

Art. 7.-(1) Constituie abatere psihologului care prin activități directe indirecte discreditează subminează, prin orice mijloc, încrederea profesia de psiholog, precum metodele tehnicile de evaluare avizate de către Colegiu, utilizate de către psihologi.

(2) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care prin activități directe sau indirecte discreditează sau subminează, prin orice mijloc, încrederea publică în Colegiu, în membrii forurilor de conducere sau în reprezentantul legal al organizației profesionale.

(3) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care prin activități directe sau indirecte aduce atingere demnității profesionale a membrilor Colegiului, precum și bunului renume al acestora.

(4) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care practică prețuri/onorarii cu o valoare sub necesarul economic de susținere al activității sale profesionale sau care permite intermedierea serviciilor psihologice prestate de către alte entități decât furnizorii de servicii psihologice prevăzute la art. 43 din norme.

Art. 8.- (1) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care are o atitudine discriminatorie, conform definiției principiului, în raport cu beneficiarul serviciilor psihologice.

(2) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care nu manifestă înțelegere și preocupare față de beneficiarul serviciilor psihologice, în vederea furnizării tuturor informațiilor necesare pentru soluționarea sau ameliorarea problemelor psihologice ale acestuia.

(3) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului, care, neputând furniza serviciile psihologice solicitate de către beneficiar, nu îl informează pe acesta în legătură cu posibilitatea furnizării acestor servicii de către un alt psiholog atestat în condițiile legii.

(4) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care nu respectă condițiile contractuale privind furnizarea serviciilor psihologice sau nu respectă programul de activitate afișat, cu excepția cazului fortuit sau a forței majore.

(5) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care refuză sau condiționează în mod nejustificat acordarea asistenței psihologice de urgență persoanei aflate în dificultate/persoanei care reclamă un risc iminent de suicid/de comitere a unei infracțiuni/contravenții, datorat stării sale psihologice.

(6) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care luând la cunoștință în mod direct, nu intervine în vederea stopării unei agresiuni/violențe fizice sau psihice împotrivă unui copil minor sau nu informează de îndată autoritățile competențe în vederea luării tuturor măsurilor care se impun, după caz.

(7) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care luând la cunoștință, de comiterii unei infracțiuni/unei agresiuni fizice sau psihice împotrivă oamenilor/animalelor nu informează autoritățile competențe în vederea luării tuturor măsurilor care se impun.

Secțiunea a V-a

Abateri privind liberă concurență profesională

Art. 9.-(1) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care nu respectă principiul privind publicitatea personală, în vederea prezentării competențelor sale profesionale sau a condițiilor economice de prestare a serviciilor psihologice. În vederea protejării consumatorului, firmă profesională standard respectă formă și modelul indicate potrivit instrucțiunilor Colegiului.

(2) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care determină în mod direct rezilierea contractului de prestări servicii psihologice încheiat între un alt psiholog și beneficiarul serviciilor psihologice, prin prezentarea unei oferte mai avantajoase economic pentru beneficiar, cunoscând faptul că acesta se află deja într-o relație contractuală cu un alt furnizor de servicii psihologice.

(3) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care prezintă informații economice în legătură cu oferă de servicii psihologice a unui alt psiholog în vederea dezavantajarii acestuia.

(4) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care utilizează informațiile economice obținute în cadrul activității de reprezentare profesională/control profesional, în activitatea să profesională, în legătură cu ofertă de servicii psihologice a unui alt psiholog.

(5) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului de a se pronunța în public sau prin actele sale profesionale, în mod direct, asupra competențelor profesionale ale unui alt psiholog, care își exercită profesia în una dintre formele prevăzute de lege, respectiv, asupra concluziilor profesionale stabilite într-un caz dat de către un alt psiholog, aflat în concurență profesională în aceeași specialitate.

Secțiunea a VI-a

Abateri privind conflictul de interese

Art. 10.- (1) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care furnizează concomitent aceleași servicii psihologice către același beneficiar, persoană fizică sau juridică, atât prin intermediul unei forme independente de exercitare a profesiei, cât și prin intermediul calității sale de salariat/funcționar public.

(2) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care prestează serviciile psihologice către soț/soție, respectiv, către o persoană cu care se află într-o relație de rudenie, până la gradul al IV-lea inclusiv.

(3) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care utilizează în mod direct sau indirect datele sau informațiile obținute în cadrul intervenției psihologice în vederea utilizării acestora în calitate de martor într-un proces penal, civil-inclusiv în cadrul proceselor având obiect relațiile de familie de , precum într-un proces comercial.

(4) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care cunoscând faptul că se află într-o relație de concurență profesională sau economică cu un alt psiholog din aceeași localitate, realizează activitatea de control profesional a acestuia. De la prevederile acestui alineat sunt exceptate cazurile controlului disciplinar prealabil, efectuat în vederea realizării unei evidente profesionale în teritoriu.

Secțiunea a VII-a

Abateri privind confidențialitatea actului profesional

Art. 11.- (1) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care constă în încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din lege, precum și a dispozițiilor art. 9 din norme, precum și a altor prevederi obligatorii din actele cu caracter normativ aprobate de către forurile de conducere ale Colegiului. În cazul în care datele și informațiile care constituie secretul profesional sunt solicitate de către instanță de judecată, psihologul poate furniza/divulga secretul profesional, faptă acestuia neconstituind abatere disciplinară.

(2) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care prezintă unei alte persoane data și locația în care urmează să aibă loc prestarea serviciilor psihologice către un beneficiar, cu excepția situațiilor prevăzute de lege.

(3) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care constă în înregistrarea video și/sau audio a ședinței psihologice sau a unei discuții legate de exercitarea profesiei, respectiv utilizarea ulterioară a acesteia, fără acordul beneficiarului direct al serviciilor psihologice sau a entității angajatoare a persoanei cu care se realizează convorbirea, cu excepția înregistrărilor accidentale.

Secțiunea a VIII-a

Abateri privind informarea și obținerea consimțământului prealabil

Art. 12.- (1) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care constă în neinformarea prealabilă a beneficiarului serviciilor psihologice cu privire la condițiile, scopul, durată, procedurile și metodele utilizate, riscurile, beneficiile, limitele confidențialității actului psihologic, precum și asupra dreptului acestuia de a întrerupe sau de a se retrage oricând din ședința psihologică, cu excepția cazurilor de evaluare/intervetie psihologică de urgență.

(2) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care nu solicita și nu obține consimțământul prealabil scris al beneficiarului serviciilor psihologice cu privire la condițiile, scopul, durată, procedurile și metodologia utilizate, riscurile, beneficiile, limitele confidențialității actului psihologic, precum și asupra dreptului acestuia de a întrerupe sau de a se retrage oricând din ședința psihologică, cu excepția cazurilor de evaluare/intervenție psihologică de urgență.

(3) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care nu obține acordul prealabil al cel puțin unuia dintre reprezentanții legali ai copilului minor, care urmează să fie evaluat psihologic, cu excepția cazurilor de urgență. De asemenea, costituie abatere disciplinară faptă psihologului de a nu preciză în conținutul avizului/raportului psihologic emis pentru intervențiile psihologice realizate în condiții de urgență a limitelor de utilizare a acestuia.

(4) Constituie abatere disciplinară faptă psihologului care, realizând expertiză psihologică a copilului minor în prezența unui singur reprezentant legal, nu menționează în raportul eliberat imposibilitatea evaluării relației copilului cu celălalt reprezentant legal.

Secțiunea a IX-a

Alte abateri disciplinare și modul de constatare a acestora

Art. 13.- (1) În funcție de gravitatea faptelor sesizate, Comisia de deontologie și disciplină a Colegiului, pe bază propunerilor comisiilor aplicative și a avizelor primite, poate constată și alte abateri disciplinare, potrivit principiilor prevăzute în codul deontologic.

(2) Abaterile disciplinare ce rezultă din încălcarea principiilor codului deontologic sunt de strictă interpretare, sancțiunile se aplică pentru o singură faptă, gradual și numai în raport cu gravitatea faptei sesizate.

(3) În cazul constatării unei abateri disciplinare, sancțiunea este obligatorie, indiferent de nivelul acesteia.

Art. 14.-(1) Abaterile disciplinare constatate de către alte entități sau instituții, care nu au relevanță potrivit principiilor codului deontologic, nu pot constitui temei pentru constatarea culpei profesionale și aplicarea de sancțiuni disciplinare pentru psihologi în condițiile legii.

(2) Nerespectarea de către psihologii sancționați a termenelor, recomandărilor și condițiilor prevăzute în sancțiunile disciplinare comunicate constituie abatere disciplinară și se sancționează în mod distinct, în condițiile legii.