Cred că un prim aspect util de clarificat încă de la început este definiția executive coaching-ului. Acesta este o metodă de coaching care se adresează tuturor persoanelor care dețin o poziție de management și doresc să își îmbunătățească atât actul de conducere și stilul de leadership, cât și performanța și rezultatele oferite de echipele din subordinea sa.
Ce rol poate îndeplini acest serviciu?
Răspunsul nu este simplu, din mai multe motive:
1. Există prestatori de servicii de executive coaching cu background-uri educaționale foarte diferite.
Încă de la început, menționez că nu doresc în nici un fel să denigrez niciun background educațional, respectiv nici nu vreau să enunț că unul ar fi mai util decât altul, deoarece depinde de prestatorul acestui serviciu în ce măsură și cum utilizează „ochelarii” pe care îi are datorită formării sale.
Revenind, există coachi care au urmat cursuri de formare specifice de coaching, ca o formare continuă și relativ deconectată de la formarea lor de bază (de economist, inginer, jurist etc.). O asemenea formare poate oferi competențe relativ utile în business în ce priveste coaching-ul orientat spre procese, soluții, optimizare de sisteme și modalități de organizare optimă, însă consider că poate întâmpina limitări în ce privește înțelegerea elementelor subsidiare ale comportamentului uman.
Pe de altă parte se găsesc coachi care au ca formare de bază studii în domeniul psihologiei, care înțeleg foarte bine modalitățile prin care pot fi motivați angajații, respectiv pot oferi explicații și instrumente utile în modificarea și menținerea modificărilor comportamentale dorite de către manager la angajații lor. Însă acești specialiști pot avea uneori tendința de a psihologiza prea mult procesele organizaționale, sau de a avea o perspectivă reducționistă în sensul că totul se datorează ”stresului” , ”motivației”, etc.
Astfel, cum să procedăm? Ce categorie de coach să angajăm să ne presteze servicii de executive coaching? Ideal, un coach care deține ambele categorii de expertize și poate oferi ambele variante de abordare a companiei.
Realist, cred că o companie în funcție de nevoi, poate angaja la un moment dat o categorie sau o altă categorie de coach, în funcție de ariile de dezvoltare necesare. Mai precis, dacă este nevoie de optimizare a unor procese în producție, un coach cu background educațional de inginer ar putea fi persoana cea mai adecvată. Dacă este nevoie de creștere a gradului de respectare a procedurilor, regulilor și a nivelului de disciplină, un coach cu background educațional în psihologie ar putea fi persoana potrivită în acest caz.
Rezumând, din acest punct de vedere, executive coaching-ul poate îndeplini roluri relativ diferite, însă în ambele cazuri este un suport educațional și informațional pentru managerul care dorește o abordare a problemelor întâmpinate cu un grad cât mai mare de reușită posibilă.
2. Rolul real îndeplinit de către un executive coach poate fi amplificat.
De cele mai multe ori, un executive coach este solicitat pentru a oferi soluții la unele probleme întâmpinate de managerii unei organizații, însă adesea coachii reali pot îndeplini și alte roluri, și anume:
- ”un ochi” critic din exterior,
- persoane care oferă siguranță / confirmări că deciziile adoptate sunt bune,
- mediator în cazul unor conflicte cu subordonații, sau
- persoana care ”are cuvintele la ea” să exprime și să explice pe înțelesul tuturor ideile bune ale manageruluiÎn acest caz, executive coaching-ul este utilizat ca o extensie sau dacă vreți, un „tampon” în raport cu subordonații pentru managerul pe care îl deservește.
Această nevoie poate fi o nevoie naturală, în special în cazul managerilor inovatori, cu un nivel intelectual ridicat, cu un ritm alert și răbdare scăzută, persoanelor care datorită nivelului de gândire strategică dezvoltat le este greu să-și adapteze limbajul și nivelul de explicații la nivelul adecvat subordonaților.
În acest caz, nefiind adevărat proverbul lui Albert Einstein că: ”Dacă nu reușești să explici ceva suficient de simplu pentru a înțelege oricine, poate nu ai înțeles nici tu acel lucru suficient de bine” . De ce spun că în acest caz această zicală nu este valabilă este că pentru a înțelege anumite aspecte de business sau strategice, nu înseamnă că un subordonat nu poate înțelege, doar că neavând aceleași precunoștințe ca un manager, explicațiile pot necesita uneori oferirea inclusiv a acelor precunoștințe, fapt ce necesită timp pe care un manager s-ar putea să-l folosească mai constructiv în alte activități, delegând acest demers către coach.
Rezumând, în acest caz executive coach-ul îndeplinește un rol de instrument de management al schimbării și motivării subordonaților unui manager. Acesta fiind de fapt un rol în care mulți coachi pot ajunge în momentul în care a dovedit rezultate și a câștigat încrederea binemeritată din partea managerului cu care lucrează, susținută de un comportament etic impecabil.
Luând toate aceste aspecte în calcul, concluzia ar putea fi că relația dintre executive coach și managerul deservit, dublată de rezultate măsurabile și comportament etic, poate face ca utilitatea și modul de utilizare a executive coaching-ului să depășească cadrul standard și să devină mai mult decât un model de educație, și anume un instrument de managment.