Burnout: tulburarea de la locul de muncă

Stresul de la locul de muncă poate fi, în funcție de carateristicile lui, ca durată și intensitate, atât util, cât și nociv. În acest sens, cred că este util a face distincția între două tipuri de stres:

Eu-stres

Este presiunea pe care o resimțim când avem obiective pe care ni le-am asumat și care, în general, este asociată cu un nivel crescut de motivație, disponibilitate la efort și optimism în ce privește rezultatele așteptate.

Di-stress

Este presiunea pe care o evaluăm peste capacitățile noastre de a-i face față și care adesea este însoțită de emoții ca anxietate, descurajare, desconsiderare, furie sau copleșire, respectiv urmată de comportamente de renunțare, demotivare, retragere sau procrastinare.

Burnout este o tulburare care face parte din familia tulburărilor depresive și care de fapt nu este prevăzută separat în criteriile de diagnostic al tulburărilor mentale. Această formă de depresie are ca temă principală locul de muncă și stilul de viață care îl însoțește, astfel încât unii specialiști, încercând distingerea ei față de tulburarea depresivă „standard”, i-au conferit un alt nume – sindromul de epuizare sau Burnout.

În continuare, voi încerca să răspund la următoarele patru întrebări:

  1. Care sunt semnele că cineva suferă de tulburarea burnout?
  2. Care sunt profesiile cu un risc crescut de a dezvolta această tulburare?
  3. Cum se poate preveni debutul sindromului de epuizare?
  4. Odată declanșată, cum se poate trata această tulburare de la locul de muncă?

Care sunt semnele că cineva suferă de tulburarea burnout?

Semnele acestei tulburări pot fi împărțite în trei categorii:

  • semne fizice
  • semne mentale și emoționale
  • semne comportamentale

Semnele fizice cel mai des întâlnite sunt:

  • nivel scăzut de energie sau extenuare
  • insomnie sau somnolență crescută
  • tensiune musculară nejustificată
  • poftă de mâncare crescută sau diminuată
  • dureri de cap
  • apetit sexual scăzut
  • un sentiment nedefinit de stare de rău
  • puls crescut, palpitații
  • tensiune arterială crescută
  • tulburări digestive
  • dermatite ușoare
  • urinare frecventă
  • amețeală sau tremurat
  • senzație de frig

Astfel, din câte se poate observa, nu este vorba de alte semne fizice decât cele frecvent întâlnite în cazul tulburărilor depresive și a tulburărilor anxioase.

Semnele mentale și emoționale des întâlnite în cazul burnout sunt după cum urmează:

  • sentiment de pierdere a controlului
  • incapacitatea de a vedea un sens în viață
  • sentiment de inadecvare și incompetență
  • creșterea gradului de uitare a informațiilor
  • rezistență față de sugestii primite de la colegi sau alte persoane
  • sentimentul de a fi prins în capcană (lipsa scăpării din situația actuală)
  • dificultăți de concentrare
  • plicitiseală și demotivare
  • pierderea simțului umorului
  • sentimentul că munca nu corespunde cu valorile personale
  • negarea faptului că ar trece printr-o perioadă mai dificilă
  • detașare față de muncă și nu numai
  • tristețe, furie, teamă, frustrare, sentiment de copleșire.

După cum se poate vedea, există o paletă relativ diversificată de convingeri, evaluări și gânduri care converg înspre ideea de desconsiderare a locului de muncă și a propriei persoane.

Semnele comportamentale se împart în două subcategorii, și anume în posibile riscuri, cât și comportamente care se manifestă explicit:

  • Risc crescut de accidente la locul de muncă
  • Creșterea numărului de zile de concediu
  • Irascibilitate și manifestări de furie și agresivitate
  • Lacrimi în ochi și episoade de plâns
  • Batere în retragere
  • Cinism și schimbări evidente în comportamentul față de ceilalți
  • Diminuarea și lipsa răspunsului la solicitări din partea celorlalți
  • Timp îndelungat de lucru în lipsa productivității
  • Creșterea consumului de medicamente, alcool și alte substanțe (inclusiv droguri).

Aceste comportamente sunt tentative de a face față, însă cu puțin succes, la stresul și presiunea resimțită și căreia persoanei care suferă de burnout îi este dificil să-i facă față și să i se adapteze.

În cazul prezenței simptomelor din categoriile celor mai sus descrise, nu trebuie să vă îngrijorați, pentru că există modalități extensive care vă pot ajuta să le depășiți și să reajungeti la starea emoțională, psihică și comportamentală la care doriți.

Care sunt profesiile cu un risc mai crescut de a dezvolta această tulburare?

Profesiile care presupun interacțiune continuă cu alte persoane, atât sănătoase, cât și care sunt suferinde, în lipsa auto-cunoașterii și dezvoltării personale adecvate, pot fi mai expuse la riscul de a dezvolta o epuizare emoțională. Mai precis, profesii ca:

  • Medic
  • Profesor
  • Vânzător
  • Manager
  • Asistent Manager
  • Secretară
  • Asistentă medicală
  • Psiholog
  • Psihoterapeut
  • Logoped
  • Asistent social
  • Pedagog
  • Funcționar public
  • Operator preluare reclamații (Call-Center) etc.

Practic, sunt expuse toate persoanele care se implică emoțional în interacțiunile cu interlocutorii sau a căror meserie prezintă o presiune mare de a prezenta rezultatele muncii numaidecât sau cu riscul ca eventualele greșeli aferente muncii să producă consecințe ori implicații majore.

Cum se poate preveni debutul sindromului de epuizare?

Adoptarea unui stil de viață echilibrat este, de cele mai multe ori, cel mai bun mod de a preveni dezvoltarea acestei tulburări. Însă ce însemna mai concret un stil de viață echilibrat, am să încerc să va descriu în câteva rânduri.

Este vorba de echilibrul celor trei arii ale vieții unei persoane: munca sau viața activă, timpul personal pentru încărcarea bateriilor și timpul petrecut cu familia și alte relații semnificative. Un lucru pe care aș dori să îl clarific de la început este că acest echilibru nu înseamnă un echilibru ce privește timpul petrecut cu fiecare categorie, ci impactul pe care fiecare categorie de activități îl are asupra noastră, altfel spus calitatea acestora.

Ce  facem?

  • Stabiliți-vă limite clare în programul dumneavoastră (când faceți pauze, când munciți, cum vă deconectați, care este pragul de oboseală, foame, sete, etc. la care spunem stop joc).
  • Când aveți nevoie, nu ezitați să solicitați  să apelați la suport  sprijin din partea celorlați.
  • Practicați activități care oferă o stare de entuziasm și care vă oferă recompensele dorite.
  • Identificați sursele de stres care vă epuizează, căutați ce puteți face pentru a le reduce efectul și stabiliți obiective care corespund cu valorile personale.
  • Căutați lucrurile care vă plac din orice activitate pe care o desfășurați.
  • Utilizați un program alimentar care vă ajută la performanță (de ex. postul intermitent)
  • Faceți mișcare, practicați sportul regulat, acesta este un factor de protecție excepțional împotriva stresului
  • Practicați regulat meditația, yoga, tehnici de relaxare și deconectare.
  • Antrenați-vă abilitatea de a face haz de necaz și practicați umorul.
  • Creați-vă un mediu de lucru la birou și acasă care vă energizează și care vă conferă o bună dispoziție.

Dezvoltarea unui set mental flexibil și o deschidere spre acceptarea realității și a propriei persoane este  de asemenea un factor protectiv foarte important în prevenția dezvoltării burnout, în special în situațiile în care timpul ne permite mai puțin să punem în practică cele recomandate mai sus, astfel că în mod natural poate să apară întrebarea…

Cum să gândim?

  • să ne acceptăm necondiționat cu defecte și calități, ca o persoană valoroasă, chiar dacă imperfectă.
  • toleranță crescută la frustrare – aceasta înseamnă că atunci când lucrurile sau persoanele din viață noastră nu se comportă cum dorim, să reușim să avem răbdare și să ne orientăm asupra soluțiilor, în locul întrebări de genul „de ce?”
  • dezvoltarea unei atitudini de curiozitate în a învăța din orice experiență, oricât de dificilă sau impredictibilă ar fi ea.
  • dezvoltarea unui set mental flexibil, cu valori personale clarificate și un sens atribuit evenimentelor din viață.

Odată declanșată, cum se poate trata această tulburare de la locul de muncă?

Răspusnul la această întrebare este poate cel mai scurt. Fiind vorba de o formă de depresie, depășirea acestei tulburări presupune urmarea unei intervenții psihoterapeutice similare cu terapia pentru depresie. Pentru mai multe detalii pe această temă, vă recomand vizionarea a două video-uri pe care le-am realizat asupra modalităților de ameliorare și reducere a stărilor depresive.

Depresia – cum să o prevenim și să o tratăm
3 Metode de prevenție și de ameliorare a DEPRESIEI

Ți-a plăcut acest articol ?

Abonează-te la newsletter și îți vom transmite fiecare articol nou apărut.